Clasele de utilizare a lemnului de salcâm
În alegerea speciilor de lemn, trebuie respectate mai multe criterii în funcție de utilizarea dorită. Primul criteriu este clasa de utilizarea. Clasa de utilizarea sau clasă de utilizare este stabilită prin standardul european EN 335-2013. Acest standard european definește cinci clase de risc care corespund diferitelor situații la care lemnul poate fi expus. Aceste clase sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Conform standardului european, Robinia pseudoacacia este singura specie europeană potrivită pentru utilizările din clasă de utilizare 4 „Utilizare în aer liber în contact cu solul și apa dulce expusă permanent la umiditate” la fel ca specii tropicale precum iroko, Ipe. Cu toate acestea, aceste specii tropicale ajung în Europa după mii de kilometri parcurși, ceea ce accentuează amprenta lor de carbon. În plus, gestionarea durabila a unora dintre aceste păduri nu este întotdeauna respectată. La nivel european, două specii încearcă să concureze cu salcâmul, stejarul și castanul. Cu toate acestea, aceste două specii sunt clasificate în clasă de utilizare 3, adică pot fi folosite în exterior, dar fără contact cu solul și cu umiditatea permanentă.
În plus, în ceea ce privește durabilitatea naturală a lemnului, salcâmul este încadrat în clasele 1-2 (foarte durabil – durabil) conform standardului european EN 350:2016, precum Moabi, Teak sau Ipe (vezi tabelul de mai jos). Experiența noastră: până la 30 de ani în pământ fără tratament, în funcție de sol, și până la 60 de ani deasupra solului. Stejarul și castanul sunt clasificate drept „durabile” (clasa 2); în pământ, experiența noastră arată 10-15 ani pentru stejar și 15-20 de ani pentru castan.
Clase de durabilitate a lemnului (© DIN EN 350-2)
