Clasele de utilizare a lemnului de salcâm
În alegerea speciilor de lemn, trebuie respectate mai multe criterii în funcÈ›ie de utilizarea dorită. Primul criteriu este clasa de utilizarea. Clasa de utilizarea sau clasa de risc este stabilită prin standardul european EN 335-2013. Acest standard european defineÈ™te cinci clase de risc care corespund diferitelor situaÈ›ii la care lemnul poate fi expus. Aceste clase sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Conform standardului european, Robinia pseudoacacia este singura specie europeană potrivită pentru utilizările din clasa de risc 4 „Utilizare în aer liber în contact cu solul È™i apa dulce expusă permanent la umiditate” la fel ca specii tropicale precum iroko, Ipe. Cu toate acestea, aceste specii tropicale ajung în Europa după mii de kilometri parcurÈ™i, ceea ce accentuează amprenta lor de carbon. În plus, gestionarea durabila a unora dintre aceste păduri nu este întotdeauna respectată. La nivel european, două specii încearcă să concureze cu salcâmul, stejarul È™i castanul. Cu toate acestea, aceste două specii sunt clasificate în clasa de risc 3, adică pot fi folosite în exterior, dar fără contact cu solul È™i cu umiditatea permanentă.
În plus, în ceea ce priveÈ™te durabilitatea naturală a lemnului, salcâmul este clasificat conform standardului european EN 350-2, foarte rezistent în clasa 1, cu o durabilitate de peste 25 de ani precum Moabi, Teak sau Ipe (vezi tabelul de mai jos). Stejarul È™i castanul sunt clasificate drept „durabile” în clasa a 2-a, care au o durabilitate de aproximativ 15-20 de ani.
Clase de durabilitate a lemnului (© DIN EN 350-2)
