• Facebook Social Icône
  • LinkedIn Social Icône

©2019 Stâlp de Salcâm

Originea lemnului nostru

Lemnul nostru provine din pădurile europene și mai precis din România. Furnizarea de bușteni este făcută de pădurari sau instituții care recoltează salcamul în normele administrate de administrația forestieră. Trasabilitatea este menținută pe întregul lanț de prelucrare, de la parcela forestieră la transformarea bușteanului în stalpi sau scânduri.

În anii 1740 salcamul  a fost introdusă în Europa de Falconer. Ulterior, în Ungaria și România, această specie a fost utilizată pe scară largă pentru reîmpădurirea unor zone improprii pentru cultivare. În urma diverselor campanii de reîmpădurire, maghiarii și românii s-au găsit cu cele mai mari păduri de Salcâm europene.

România are condiții climatice și soluri favorabile dezvoltării acestei specii. Într-adevăr, este un copac rezistent la secetă, iubind lumina și care are nevoie de un climat blând, ferit de vânturile reci. Crește pe mai multe tipuri de soluri, de la soluri moi, calde, adânci și grele până la soluri argiloase compacte.

 

În prezent, plantațiile de salcâm din România sunt concentrate în regiunea Dunării. Se poate considera că salcâmul este răspândit în această țară, acoperind o suprafață totală de peste 270 de mii de hectare. Zona cea mai potrivită pentru salcâm este cea a Olteniei de Sud, unde se pare că această specie a găsit condițiile optime de dezvoltare, astfel încât în ​​unele păduri copacii măsoară până la 30 m înălțime și cu trunchiuri până la 80 cm în diametru. Bărăganul, Stepa și Dobrogeana sunt principalele zone ale producției de lemn de salcâm.

Locația pădurilor de salcâm în România, administrată de RomSilva

În 1989, pădurea de salcâm a acoperit aproximativ 247.000ha. În anii 2000, programe ample de plantare de către Administrația Pădurilor Romsilva au condus la un total de 274.610 ha de pădure de salcâm.

Aceste păduri sunt concentrate în principal în sudul și estul României.